Banul public constituie de multă vreme o atracţie pentru firmele private. Ai contract cu statul, te poţi îmbogăţi. Statul plăteşte, acceptă şi să fie înşelat, iar dacă ştii unde trebuie să dai poţi lucra şi prost, căci nimeni nu te va sancţiona. Dacă ai şi un specialist în spate poţi lua sume frumoase, de ordinul milioanelor de euro, doar dacă speculezi delăsarea funcţionarilor statului. În presa centrală a apărut, recent, un articol în care se face referire şi la lucrările pentru reabilitarea tronsonului de cale ferată care traversează judeţul Călăraşi. Este vorba de proiectul "Măsura ISPA/2000/RO/16/P/PT/001" privind reabilitarea liniei de cale ferată Bucureşti - Constanţa, secţiunile Bucureşti Băneasa-Fundulea, Fundulea-Lehliu şi Lehliu-Ciulniţa-Feteşti. Proiectul respectiv este de bun augur pentru infrastructura de cale ferată, traseul fiind parte din coridorul IV Pan – European şi traversează România de la est la vest şi acoperă 900 km de la Constanţa (Marea Neagră) şi Curtici (graniţa cu Ungaria). Secţiunea de cale ferată Bucureşti Băneasa (km 5+830) – Feteşti (km 147 + 184) se întinde în Bucureşti şi judeţele Ilfov, Călăraşi şi Ialomiţa. Linia de cale ferată Bucureşti Băneasa – Feteşti, cu o lungime de 141 km, are 18 staţii de cale ferată inclusiv staţiile Bucureşti Băneasa şi Feteşti. 75% din fonduri sunt asigurate de Uniunea Europeană, prin ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) şi 25 % din banii Guvernului României.

Apar experţii de claimuri

Astfel, în cotidianul România Liberă din data de 13.04.2010, a fost publicat articolul "Vânătorii de bani publici", care semnalează apariţia unei noi ocupaţii: expertul în claimuri. Ce este respectivul expert? Este una dintre cele mai bănoase ocupaţii din România, salariul unui astfel de expert fiind între 8.000 şi 10.000 de euro lunar. Expertul respectiv e cel care vânează orice greşeală a statului, pentru a cere suplimentări la plată în favoarea celor care au obţinut la licitaţie contracte pe bani puţini. Astfel, Compania de Autostrăzi şi CFR, societăţi subordonate Ministerului Transporturilor, varsă anual în buzunarele constructorilor zeci de milioane de euro, pe lângă sutele de milioane plătite pe contractele propriu-zise, după cum scrie România Liberă. Pretenţiile, numite şi claimuri, sunt uneori justificate, spre exemplu în situaţiile în care statul a întârziat să pună la dispoziţia constructorilor terenurile sau avizele necesare. Alteori, motivele sunt puerile, mai scrie acelaşi cotidian citat. Vizavi de respectivii experţi de claimuri ne-a reţinut atenţia faptul că, potrivit unei decizii recente, CFR va trebui să plătească companiei Astaldi, care modernizează linia ferată Fundulea-Lehliu, 6,7 milioane euro. Astaldi are alte pretenţii, în valoare de 31 milioane euro, pentru sectorul Lehliu-Feteşti. Formularea pretenţiilor nu se face după ureche. Companiile care au câştigat contractele privind reabilitarea căii ferate, tocmai pentru că aveau cele mai ieftine oferte, îşi angajează specialişti, care să transforme orice potenţială greşeală a statului în sursă de profit, sau apelează la firme de profil. Acestea sunt plătite cu 5% din valoarea claimului obţinut.

Lucrări în ritm de melc

Stârnindu-ni-se interesul pentru felul în care se duc banii noştri în infrastructura la care visăm de mult, ne-am gândit că ar fi bine să realizăm o mică “fotografie” în teren, ocazie cu care am observat cum circulă un tren în anul 2010 prin Bărăgan. Prin norul de praf un tren se "târâie" agale pe drumul dintre Lehliu-Gară şi Feteşti. "Viteza" cu care merge îl face să concureze, cu şanse mici, cu căruţa lui nea Ion, ai cărei cai par mai sprinteni şi mai dornici să ajungă la destinaţie. Pe porţiunea vizitată de noi, dintre Lehliu-Gară şi Ciulniţa, la care lucrează firma Astaldi, cea care a câştigat câteva contracte din cele 15 lucrări de execuţie ale magistralei Bucureşti-Constanţa, nu era prea mare agitaţie. De remarcat este faptul că firma Astaldi nu are experienţă în domeniul căilor ferate şi se pare că a devenit deja o tradiţie nefericită, ca în zona infrastructurii rutiere şi feroviare, România să tragă mai mult "ponoase" decât "foloase", în urma colaborării cu firmele italiene. Deşi firma Astaldi are termene de finalizare bine stabilite în contract, pentru lotul nr. 2, interesul pentru lucru este mai degrabă dezinteres. Asta pentru că timpul costă bani, iar valoarea contractelor creşte de la o zi la alta pe buzunarul Guvernului - de exemplu pentru lucrări de infrastructură şi suprastructură în staţiile de cale ferată dintre Lehliu şi Feteşti valoarea contractului este de 124.997.634,05 euro, iar această lucrare trebuia să fie gata, estimativ, în aprilie 2010, cu un termen de garanţie de 24 de luni. În schimb, cheltuielile firmei Astaldi sunt reduse la minimum: totul se face aproape manual, fără tehnologia corespunzătoare standardelor unei lucrări de asemenea anvergură. Dacă veţi fi curioşi şi faceţi greşeala să vedeţi cum arată o şină de cale ferată, nouă, vă veţi lua cu mâinile de cap (pe respectiva şină trenul va trebui să meargă cu 160 km/oră). Pe unele porţiuni sunt “cratere” în şina abia montată.

După cum stau la ora actuală lucrările la magistrala de cale ferată Bucureşti-Constanţa (porţiunea Bucureşti-Feteşti) e greu de crezut că totul se va termina în acest an, aşa cum se estima. Lucrările efectuate cu firme fără experienţă, multe proiecte fiind date în subantrepriză, duc la mărirea termenului de execuţie, dar şi la îmbogăţirea unor societăţi, ce licitează pe sume mici, angajează experţi de claimuri, care ştiu să folosească de ignoranţa şi greşelile statului, pentru a mai smulge sume importante, fără a depune prea mult efort.

 |   |   |   |   |