Săptămâna trecută am lipsit câteva zile din paginile ziarului pe care îl citiţi în acest moment. Motivul e unul simplu. Am dat curs invitaţiei deputatului Dan Motreanu de a-l însoţi în Spania, acolo unde a dus câţiva primari din colegiul său, şi nu numai, împreună cu fermieri, pentru a vedea cum se face agricultură şi se derulează activităţile într-o cooperativă agricolă. Gazdă ne-a fost Regiunea Almeria, acolo unde se află, după spusele autorităţilor din zonă, cea mai mare suprafaţă, aproape 30.000 de hectare, cu solarii. Realitatea de pe teren le dă dreptate, căci pe circa 60 de km de o parte şi de alta a autostrăzii mediteraneene vezi suprafeţe întinse acoperite de polietilenă, sub care cresc roşii, ardei, castraveţi sau pepeni galbeni. Pot spune că am văzut miracolul spaniol la el acasă. Mai săraci decât noi, în anul aderării la Uniunea Europeană, adică în 1985, spaniolii au reuşit să schimbe total faţa unei ţări ce a trăit decenii bune sub dictatura lui Franco, o dictatură de dreapta, ce a ţinut din 1936 până în 1975, atunci când în urma dorinţei sale a fost instaurată monarhia. Aderarea la UE nu a adus lapte şi miere pentru Spania, iar primii cinci ani au însemnat un chin, doar 5% din fondurile europene fiind absorbite, dar ce a urmat apoi… vedem acum, când respectiva ţară reprezintă un paradis pentru peste un milion de români. Mulţi dintre cei cu care am văzut agricultura Almeriei îmi spuneau că cei din zonă beneficiază de avantajul climei. De acord, dar doar de atât. Aduc apa pentru solarii de la zeci de kilometri, din munţi sau mare, după ce o desalinizează, o depozitează în bazine, iar plantarea nu se face în solul plin de calcar şi nisip, ci în saci de plastic, umpluţi cu pământ. E uimitor să vezi cum sunt tăiaţi munţi întregi pentru a face solarii. Ajutaţi doar de climă şi de spiritul de cuceritori, căci aşa au fost mereu spanioli, nu ca noi, ce ne ardeam casele şi holdele când ne invadau turcii, au făcut bani din piatră seacă, iar sărăcia de acum 25 de ani au uitat-o, după ce au învăţat să folosescă fondurile europene, să ştie să le absoarbă, construind de toate pe banii Uniunii. Au ajuns din săraci bogaţi, muncind şi ei, ca şi noi, prin ţări străine, acum inversându-se situaţia. Noi vom ajunge vreodată aşa? După atitudinea celor rămaşi aici… nu prea.

 |   |   |   |   |