Din respect...
O imagine pe care o întâlnesc frecvent prin mijloacele de transport în comun sau, de ce nu, pe oricare dintre străzile, ca să nu mai vorbim de localurile de prin Călăraşi, m-a trimis cu gândul la respectul pe care ar trebui să-l avem unii pentru alţii în această lume. Nu ştiu dacă eu aş putea fi un om care ştie să-şi respecte semenii, cu siguranţă am mai greşit în această privinţă, poate cu sau fără voia mea. Dar, cu siguranţă la capitolul respect suntem cu toţii deficitari. Îmi aduc aminte momente din copilărie sau chiar din adolescenţă atunci când prin satul în care am crescut nu exista moment în care să trec pe lângă un om mai în vârstă decât mine şi să nu îi adresez o formă sau alta de salut. Printr-un simplu "bună ziua" sau chiar un "săru' mâna" adresat persoanei din faţa mea eram convinsă că am făcut acest gest din respect sau, aşa cum îmi spunea tata mereu, "pentru că aveam cei şapte ani de acasă". Astăzi, valoarea respectului aproape că nu mai există. Sunt martor la acest lucru, aşa cum spuneam, oriunde merg prin oraşul în care muncesc şi îmi petrec fiecare zi din viaţă. În autobuze privesc cu gust amar tinerii elevi care, parcă obosiţi la primele ore ale dimineţii, se înghesuie cât pot să ocupe cele câteva locuri libere, în ciuda faptului că anii le-ar permite să stea în picioare şi să cedeze scaunul unui bătrân. Dar cum să se întâmple asta? Mai ştiu ei ce este acela respect? Adevărul este că indiferent sub ce formă, respectul te educă, te face apreciat şi, mai ales, te face OM! Din păcate, respectul îl identificăm destul de greu, mai ales, în ultimii ani în România. Într-o societate în care valorile dispar, nimeni nu mai ţine cont de nimic, iar respectul este pe cale de dispariţie. De la o conversaţie cu o persoană care nu te lasă să îţi duci o idee până la capăt şi până la faptul că toată lumea critică indiferent dacă cineva a făcut un lucru bun sau foarte bun, tot timpul se găseşte cineva care să comenteze. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că noile generaţii, poate mai mult ca niciodată, aproape că nu mai ştiu să discute în mod civilizat nu numai între ei, dar şi cu cei cu ani destul de mulţi înaintea lor. Şi aici mă refer bineînţeles la cuvintele cu care se adresează în orice împrejurare pe stradă, în autobuz sau chiar şi prin şcoli. Mulţi dintre ei nici nu mai ştiu să se exprime corect în limba română într-o conversaţie decât prin expresii triviale de genul... Mai bine nu mă încumet să le traduc în text. Şi asta doar din respect pentru mine şi cititorii mei!
- autentificaţi-vă sau înregistraţi-vă pentru a adăuga comentarii















Dar cine educa noua generatie?