Interesul poartă fesul

Am trăit să aud din gura unui politician faptul că nimeni nu mai face politică acum doar de dragul doctrinei, ci cu un anumit interes personal. Politicianul care a avut curajul să rostească un asemenea adevăr este liderul portocaliilor călărăşeni, Marian Dinulescu, ce a avut un moment de adevăr la o conferinţă de presă a pedeliştilor. Acesta a afirmat că la ora actuală nu se face politică de dragul doctrinei, iar cei care intră într-un partid o fac doar cu scopul de a-şi rezolva interesele personale. Mare adevăr a spus Dinulescu. Trebuie să-i dau dreptate şi să-i adresez o laudă (cu toate că nu-i sunt fan, iar el o ştie). Păi politică de dragul politicii s-a făcut cam la începutul democraţiei, însă de când am evoluat şi am văzut că dacă nu ai funcţie în vreun mare partid nu ai nici parte de bani am lăsat deoparte doctrina. Se ştia demult că nu mai intră nimeni în vreun partid doar aşa de plăcere, dar când un lider vine şi îţi spune că interesul poartă fesul atunci când se înscrie X sau Y în formaţiunea politică Z, începi să realizezi până unde am putut să ajungem de dragul banilor şi al interesului personal. Doctrina unui partid a rămas doar pentru idealişti, iar statutul pentru şmecheri. Auzi zilnic cum câte unul a schimbat partidul, nu de dragul doctrinei, pentru că îi place lui ce face formaţiunea respectivă, ci pentru a-şi păstra puterea şi privilegiile. Spun asta pentru că, aşa cum se ştie, rare au fost ocaziile în care vreun membru marcant ce a plecat de la vreo formaţiune politică a lăsat puterea pentru opoziţie. Nu, migraţia a fost întotdeauna de la formaţiunea aflată în subsolul clasamentului la cea ce deţine guvernarea. Iar dacă cea cu pâinea şi cuţitul în mână pierde puterea, oamenii săi, mânaţi de interese, vor migra către fosta opoziţie. Şi uite aşa ne tot învârtim în jurul cozii, iar interesul ne poartă fesul. Normal că interesul personal e cel ce primează, căci cu ajutorul partidului mai câştigi o licitaţie, mai poţi să-ţi angajezi o rudă sau amanta pe vreun post plătit baban din fondurile statului. Asta e politica de pe malul Dâmboviţei, politică pentru câştiguri personale, angajat amante şi rude. Şi atunci noi, alegători, rol mai avem? Să le legitimăm dandanalele o dată la patru ani şi să plătim oalele sparte. Nu?