"Vă provoc să fiţi oameni şi să o demonstraţi măcar o săptămână în faţa tuturor celor de la care aveţi pretenţia să vă citească. În fiecare zi vă provoc să faceţi câte o faptă bună astfel încât peste o săptămână să văd de la toţi poveşti care să descrie păţaniile ce i-au făcut să se simtă din nou oameni printre oameni. (...) Să o faceţi pe bune, nu de alta, dar ştiu că peste şapte zile vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale într-o Românie de doi lei", mi-am permis, cerându-i îngăduinţă, şi sper ca de acolo dintre îngeri să mi-o fi dat, să-i "fur" câteva dintre gândurile de pe blogul personal al cunoscutului reporter de televiziune, Mile Cărpenişan. Pentru cine acest nume nu îi spune nimic sau poate nu-şi mai aduce aminte de el, vă spun că acesta este fostul reporter de război al Antenei 1 şi că în acest moment, Dumnezeu a ales să-l ia la Dreapta Sa! Pentru că eu cred cu siguranţă că acest om, al cărui fizic nu o arăta, a fost un suflet cald şi mare iubitor de oameni. A demonstrat-o prin modul în care a înţeles că alţii au nevoie de ajutor şi nu el. Din păcate, soarta a fost mult mai crudă cu Mile şi, ieri, firul vieţii lui s-a oprit la doar 34 de ani! Doamne! Cu siguranţă ar mai fi avut multe de spus, poate şi mai multe de povestit din toate reportajele pe care le-a făcut de-a lungul celor mai bine de zece ani de zile! Dar, nu s-a mai putut! El care îi învăţa pe alţii cum să învingă boala, cum să fenteze cu soarta, el, Mile Cărpenişan, nu a fost în stare să o facă. Cruntă soartă pentru un tânăr, realizat şi pe plan personal şi profesional, un tânăr care mai avea multe de luat din această viaţă. Ca o ironie a sorţii Mile s-a întors teafăr de prin toate fronturile conflictelor militare şi a murit, din câte se pare, de la un furuncul! Îi plăcea, scria tot el pe blog, să fie om de zăpadă sau Moş Crăciun. Şi ştiţi de ce? Să-i ajute pe alţii. Să ofere oamenilor din jurul lui numai bucurii. Ar fi vrut să creadă în puterea omului de zăpadă care pe el îl făcuse întotdeauna să zâmbească. Şi-a dorit întotdeauna ca poveştile triste ale oamenilor să se termine cu happy-end, mesajul pe care încerca să-l transmită era, aşa cum spunea, "Să dăm o şansă dreptului la viaţă". Tocmai pentru sârbul Mile şansa la viaţă nu a mai existat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 |   |   |   |   |