România ocupată?

Încet, încet noua putere din România îşi întinde tentaculele şi începe să acapareze tot. Din dorinţa de a conduce cu orice preţ şi orice sacrificiu, cei din PD-L, conduşi de cârmaciul de la Cotroceni, adică Traian Băsescu, ocupă ţara din toate poziţiile. Momind parlamentari de la alte partide, pe care îi trec prin purgatoriul „independenţilor”, cu ajutorul guvernanţilor de serviciu, cei de la UDMR, cărora le-au făcut un bine anul trecut pesediştii, când nu i-au vrut prin Guvern, pedeliştii merg pe tactica pârjolitului. Încearcă să rupă formaţiuni politice, deschid uşa pentru trădătorii altora, oferă posturi în instituţiile statului în schimbul voturilor şi încearcă să închidă gura, uneori neelegant, celor ce nu vor să tacă. Uşor, uşor şi cu cam mult spor, PD-L-ul se transformă în PSD-ul anilor 2000, un partid stat împotriva căruia nu se poate pune mai nimeni. Precum alţii în 7 ani a crescut partidul lui Emil Boc, prim-ministrul ce pare a fi condus nu de propria-i raţiune, ci de sforarul şef din palatul unde cândva cânta o cucuvea. Nimeni nu le mai ajunge la nas „manechinelor” puse pe post de directori în judeţul Călăraşi. Nasuri pe sus, vorbe aruncate la mişto, cuvinte subtile de ameninţare strecurate atunci când „fotomodelelor” puse pe scaune de conducere plătite din banii publici nu le convine ceva. Comportament identic cu oamenii fostului partid stat din anii 2000. Pesediştii au descrescut, au trecut în opoziţie, iar alţii, mai tupeişti şi plini de ei, le-au luat locul. România riscă să fie ocupată, şi condusă, de nişte simple păpuşi, ce nu au dreptul să gândească, ci doar să muncească pentru propăşirea şi îmbogăţirea marelui partid, ce a anexat „independenţii” lui Gabriel Oprea, iar cu ajutorul lor fac legea. Acum îi preocupă schimbarea preşedintelui Senatului. A naibii preocupare! Las-o naibii de criză, căci trebuie să fim noi peste tot şi în toate. Ce contează că s-au dus naiba banii împrumutaţi de la Fondul Monetar Internaţional, atâta vreme cât putem lua alţii, iar ţara o putem îndatora mai mult? Acum să ne fie nouă, ca partid, bine. Ce-o fi mai târziu… nu mai contează. România ocupată? Da. De marea portocalie, ce urmează celei roşii, dar e mai rea ca ea. Băieţii de la PD-L ar trebui să ştie că întotdeauna după creştere urmează şi descreştere. E inevitabil. Iar de multe ori descreşterea te poate trimite definitiv în anonimat. E testat şi sunt o groază de exemple. Nu?