A început şcoala, au început problemele. Nu cele ale profesorilor, care se ştie prea bine că au ajuns să câştige mai puţini bani decât un muncitor necalificat de la privat, ci ale elevilor. Şcoala românească are parte în ultimul deceniu de tot mai multe scandaluri şi imagini negative. Profesori bătuţi de elevi, şcolari ce se sinucid din cauza dascălilor, scene de sex prin clase, postate apoi pe internet. Bătăi între elevi la ordinea zilei şi furturi ce de multe ori rămân nespuse poliţiei. Taxe de protecţie cerute de băieţaşii de cartier şi clase transformate în baruri. Cam asta este imaginea învăţământului românesc. Ieri s-a mai scris un episod, tragic, în telenovela educaţiei neamului românesc, telenovelă ai cărei scenarişti se schimbă la fiecare guvernare pentru a rescrie. Un tânăr elev de 17 ani a fost înjunghiat ieri, în jurul orei 12.30, în faţa Liceului „Tudor Arghezi”din Craiova, iar din cauza leziunilor suferite băiatul a decedat. Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Dolj, Amelia Căprărin, sesizarea incidentului a fost făcută prin serviciul 112, iar tânărul a fost găsit înjunghiat în zona toracică stângă. Martorii de la faţa locului susţin că ar fi avut loc un conflict spontan între două grupuri de tineri în urma căruia elevul înjunghiat a decedat, iar un al doilea ar fi fost transportat pentru îngrijiiri medicale la spital, tot în urma unor plăgi înjunghiate. O viaţă de om, care abia începea să descopere bucuriile vieţii, a fost luată din răzbunare. Criminalul, tot un tânăr, va sta ani buni după gratii. Două vieţi distruse definitiv, plus alţi oameni ce vor avea sufletele cernite ani buni de acum încolo. Violenţă dusă la extrem. Pentru ce? Totul s-a întâmplat în apropierea unei şcoli. Fapta va ţine iar prima pagină a ziarelor şi va fi motiv de dezbatere pe la televiziunile de nişă. Şcoala, din nou în faţă… negativ. Cine e de vină pentru asta? Sistemul de învăţământ, educaţia de acasă, gena umană sau dascălii? Câte puţin din fiecare. Sistemul pentru că se tot schimbă şi-i bulversează pe toţi la un loc (profesori, părinţi, elevi). Educaţia de acasă are şi ea partea de vină, pentru că nu se mai ştie ce înseamnă cei şapte ani de acasă, iar copiii ce văd la părinţi duc mai departe în societate. Dascălii se complac în actuala stare de fapt, se plâng mereu că nu au bani (fără a pomeni mulţi dintre ei de sumele frumuşele ce le intră în buzunare fără a fi declarate la fisc, după orele de meditaţie), dar trebuie să recunoaştem că mulţi sunt profesori, dar puţin au chemare. Oricum nu se va schimba nimic. Un tânăr elev a murit, presa va vui puţin, se va aşterne uitarea… şi totul va fi ca înainte. Sau mai rău.

 |   |   |   |   |