... avem Casă de Cultură la Călăraşi! Poate finalizarea acestui obiectiv ar fi trebuit să însemne pentru călărăşeni o mare realizare. Şi poate chiar aşa şi este până la urmă. Faptul că şi în oraşul de pe malul Borcei s-a ridicat un asemenea lăcaş de cultură nu ar trebui decât să ne bucure. Numai că, dacă acest lucru s-ar fi petrecut acum câţiva ani, când nu era nici criză, când nu erau atât de mulţi călărăşeni fără un loc de muncă sau când ne înghesuiam pe la câte un spectacol, de ne călcam în picioare, ar fi fost cu totul altceva. Dar acum... am câteva reţineri. Bine, pot să spun că o asemenea investiţie va dăinui peste ani şi că de ea se vor bucura copii şi nepoţii noştri. Dar, întrebarea e ce facem astăzi cu ea? Organizăm serbări de sfârşit de an cu copiii de la şcolile din judeţ? Organizăm simpozioane, adunări politice sau de sindicat? Bune şi astea. Dar, parcă se spunea ceva de... cultură? Păi, dacă ar fi să fie aşa, tare mi-e teamă că biata sală, ridicată cu atâtea eforturi şi în foarte mulţi ani, se va bucura de o linişte deplină. De ce? Pentru că s-ar putea să rămână... goală! Şi asta pentru simplul motiv că oamenii acestor locuri devin pe zi ce trece mai săraci şi numai de spectacole nu le arde. Un exemplu în acest sens poate fi chiar ultimul eveniment care, cel puţin din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să aibă loc cu casa închisă. Din păcate nu a fost deloc aşa. Nici măcar umorul inegalabil al lui Doru Octavian Dumitru nu i-a atras pe călărăşeni. Pentru spectacolul ce ar fi trebuit să aibă loc, nu pe scena impozabilei Case de Cultură ci, în micuţa şi cocheta sală a teatrului călărăşean, nu s-au vândut decât... 12 bilete! Este drept că şi costul unui bilet a fost de 40 de lei! Ceea ce a însemnat foarte mult pentru mulţi dintre noi şi, tocmai din acest motiv, spectacolul nu a mai avut loc. Aşa cum, probabil, multe dintre alte evenimente culturale ce ar trebui să se desfăşoare pe scena Casei de Cultură de la Călăraşi, nu vor avea loc. Poate pentru acelaşi motiv. Sau, cine ştie? Sincer, îmi doresc din tot sufletul ca noua sală modernă să fie plină de călărăşeni la primul spectacol organizat aici. Mi-ar plăcea să văd o piesă de teatru cu actori de renume ai scenei româneşti sau să fiu în sală la un concert extraordinar. Problema e că, s-ar putea, din nefericire, asemeni multora dintre noi, să nu-mi permită buzunarul. Da, dar avem Casă de Cultură, nu?

 |   |   |   |   |