Observator de Călăraşi – Consideraţi că prin aplicarea prevederilor legii care a dispus trimiterea personalului în concediu fără plată s-a atentat la exploatarea bunei credinţe a bugetarilor?

Dumitru Coarnă - Legea nr. 329/12 nov.2009 a fost acceptată ca atare, însă ordonatorii principali de credite, ministerele, au procedat apoi raţional la aplicarea ei. Unele ministere au interpretat lucrurile sub presiunea sindicatelor, altele au acţionat preventiv, fără să-şi tensioneze relaţia cu sindicatele. Să ne reamintim oscilaţiile prin care a trecut acest act normativ prezentat inţial drept imperativ şi salvator pentru finanţele româneşti.

Observator – Puteţi să dezvoltaţi?

D.C. - Da, s-a pornit de la numărul de 10 zile de concediu fără plată, cerute inţial de guvernanţi, cu algoritmul „4-3-3”, adică: 4 zile, în octombrie; 3 zile, în noiembrie şi 3 zile, în decembrie. La scurtă vreme, aceiaşi guvernanţi au acceptat doar 8 zile de sacrificiu al bugetarilor, pentru salvarea financiară a ţării. În fapt, fiind vorba despre cifre concrete şi despre bună credinţă, unii ordonatori de credite au calculat, înainte de a reţine bani din remuneraţia personalului, dacă nu ei înşişi, adică statul, nu datorează cumva bani angajaţilor. Acolo unde a primat buna credinţă, din ceea ce bugetarii ar fi trebuit să sponsorizeze statul, s-a scăzut datoria pe care însuşi statul o avea faţă de angajaţi şi s-a trecut la executarea restului de plată. Simplu, clar şi, mai ales, cinstit. Astfel, Ministerul Educaţiei a impus personalului său 3+3 zile libere, fără plată; Ministerul Justiţiei a calculat că 2+3 zile fără plată se încadrează corect în raportul de datorii dintre stat şi personalul bugetar.

 „M.A.I. - un angajator plin de datorii faţă de angajaţii săi”

 Observator – Cât priveşte Ministerul Administraţiei şi Internelor...

D.C. - M.A.I., un angajator care este plin de datorii faţă de angajaţii săi, admite, fără discuţie, aplicarea celor 8 zile de „liber fără plată” cerute de guvernanţi.

Observator – În acest context, cum priveşte sindicatul această hotărâre?

D. C. - Faţă de această abordare, SNPPC îşi exprimă dezacordul şi, absolut justificat, dispreţul. Mai mult decât atât, SNPPC atrage atenţia asupra instabilităţii decizionale şi managementului obedient al conducerii ministerului.

Observator – Bănuiesc că aveţi şi argumente atunci când spuneţi acest lucru.

D. C. – Categoric. Argumentele de bază ale acestui punct de vedere sunt următoarele: în poliţie stau încă neocupate peste 8.000 de funcţii. În acest context, angajamentele şi asigurările făcute de şefii ministerului, şi, local, de şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Călăraşi precum că poliţiştii vor asigura buna desfăşurare a scrutinului electoral noiembrie-decembrie 2009 s-a bazat pe o suprautilizare a personalului în teren. Prima etapă a exploatării neplătite a personalului poliţienesc s-a consumat deja.

Observator – Ne puteţi da şi câteva exemple în acest sens? De preferat din plan local?

D.C. - Exemplele din judeţul nostru sunt cel puţin scandaloase pentru un stat membru al UE! În comuna Vlad Ţepeş, acolo unde postul de poliţie este asigurat de doi agenţi. Ei au efectuat, fiecare, câte 25 de ore de muncă suplimentară. Mai mult, în comuna Căscioarele, unde este un singur poliţist la postul comunal, agentul a efectuat singur peste 50 de ore de muncă. Şi vă rog să reţineţi: în continuu. Acest efort nu-l va scuti însă, de a oferi statului cele 4 zile din salariul său lunar!

Observator – Aşadar, şi cu banii luaţi şi cu muncă pe deasupra!

D.C. – Da, în cazul prezentat poliţistul şi toţi colegii lui vor fi în continuare prezenţi la muncă. Serviciile poliţieneşti din localităţile pe care le deservesc nu vor fi suspendate. În schimb, statul va primi de la ei tot mai mulţi bani, rezultaţi din: orele lucrate, neplătite şi peste program, la etapa I a scrutinului, adunate cu cele 4 zile pe care şefii obedienţi ai poliţiei judeţene se încăpăţânează să le dedice, nici ei nu mai ştiu cărui ministru şi adunat cu numărul de ore lucrate suplimentar şi tot neplătite, din cauza lipsei de personal din poliţie (8.000), lipsă care produce economie… bugetului. Nu întâmplător reamintim această cifră deoarece promoţiile iulie 2009 de agenţi şi ofiţeri de poliţie, care trebuiau să fie încadrate, conform contractului, în luna septembrie nu sunt nici astăzi în sistem din cauza unei aşa zise lipse de fonduri! În acest context reamintim că noţiunea de „cheltuieli de personal” nu se referă numai la fondul de salarii, ci şi alte categorii, prin urmare, economia dorită de managerii Ordinii şi Siguranţei Publice este mult mai mare!

 „Poliţiştii vor închide posturile de poliţie, evident la terminarea programului de lucru legal”

 Observator – În acest moment poate fi vorba despre o discriminare a poliţiştilor?

D. C. - SNPPC atrage chiar atenţia asupra discriminării intenţionate a poliţiştilor şi a muncii forţate la care au fost ei supuşi. La fel, SNPPC reaminteşte că pentru orice abuz există o limită a suportabilităţii. Pentru a nu greşi în muncă, pentru a face faţă problemelor, poliţiştii vor renunţa la „abnegaţie” şi vor respecta legislaţia muncii în ceea ce priveşte programul de lucru. Vor închide posturile de poliţie, evident la terminarea programului zilnic de lucru legal, şi vor da şansă conducerii manageriale să demonstreze, practic, competenţele personale pentru calitatea şi continuitatea serviciilor poliţieneşti.

Observator – Se va ajunge până la instanţă?

D. C. - Renunţând la ipoteze, SNPPC se consideră îndreptăţit să acţioneze în instanţele civile ori penale, după caz, atât Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi echipele de conducere ale IPJ, pentru recuperarea prejudiciului material adus personalului. Precizez, în final că, proasta interpretare a Legii nr 329/2009 va fi pusă, ca de obicei, în sarcina persoanelor concrete, indiferent dacă acelea vor mai fi în funcţie sau, din diverse motive medicale, vor încerca să „se piardă în decor”.

 |   |   |   |   |