De ce să beneficieze de atâta atenţie din partea unui jandarm un ziarist, nu prea am înţeles foarte bine, dat fiind faptul că, prin sălile de judecată şi nu numai, într-o zi normală de lucru, se perindau fel şi fel de indivizi, unii şi cu chef de scandal în încercarea de a-şi apăra cunoscuţii sau rudele aflate în boxa acuzaţilor. Şi, cu toate acestea, un ditamai maiorul a avut timpul necesar la dispoziţie să fie “coada” unui jurnalist local un timp destul de îndelungat. Aşadar, să vedem cum au stat lucrurile în ziua respectivă. De mai multe luni de zile cititorii noştri au fost ţinuţi la curent cu modul de derulare în ceea ce priveşte procesul CAR Expresul CFR - Tiţa Ungureanu şi victimele acestei binecunoscute escroace, fosta angajată a Serviciului de Transmisiuni Speciale – Oficiul Judeţean Călăraşi. Aşa cum s-a întâmplat şi la celelalte înfăţişări, redactorul de la “Observator de Călăraşi”, cel care urmăreşte acest proces, a fost de fiecare dată prezent în sala de judecată. Vigilenţi, jandarmii au avut grijă ca nu cumva ziaristul să facă fotografii în sală sau să întreprindă alte acţiuni care să pericliteze respectiva şedinţă publică la care ar fi putut participa oricare dintre cetăţenii acestui oraş. Trebuie să recunoaştem faptul că de fiecare dată au făcut-o destul de discret şi fără ca cineva să se simtă lezat în vreun fel. Însă, după cum s-au petrecut lucrurile săptămâna trecută, se poate spune că maiorul Marius Judeanu ori nu-şi cunoaşte atribuţiunile foarte bine, ori stă destul de prost la capitolul “filaj”, sau poate este de vină excesul de zel al militarului. Altfel, nu se poate explica de ce ofiţerul cu pricina i-a suflat în spate tot timpul redactorului nostru, urmărindu-l pe acesta pas cu pas, şi, dacă ar fi să-l întrebăm pe jandarm ce şi-a notat ziaristul în agendă, cu siguranţă acesta a reţinut cuvânt cu cuvânt. Ar mai trebui să-i spunem maiorului că redactorul cotidianului nostru nu reprezenta niciun fel de pericol pentru persoanele din jur, că nu era nicidecum un infractor sau un terorist aflat în incinta Tribunalui Călăraşi, dar şi că alţi colegi de-ai săi puteau fi prezenţi în sală? Nu credem că mai are vreo importantă de vreme ce maiorul Judeanu, în loc să-şi comande subalternii potrivit funcţiei pe care o deţine, a crezut de cuviinţă să urmărească persoana respectivă doar pentru că era mai cunoscută decât alţii şi, poate, în opinia militarului, era şi foarte periculoasă. La cum şi-a făcut datoria maiorul Marius Judeanu în ziua respectivă am crede că ori nu are prea mult de lucru la locul de muncă, ori nu-şi cunoaşte foarte bine atribuţiunile de serviciu. Ce-o fi fost în mintea lui la finalul orelor de muncă? Cu siguranţă şi-a spus încrezător în gradele de pe umăr: “Gata! Mi-am făcut datoria şi astăzi şi îmi merit atât salariul, dar mai ales laudele superiorilor mei!” Dacă pentru toate acestea trebuie ca un maior să-i sufle în ceafa unui ziarist, iar infractorii să treacă pe lângă el neobservaţi, atunci îi recomandăm şefului Inspectoratului de Jandarmi Judeţean (IJJ) Călăraşi, cu cel mai adânc respect, să-i mai dea un grad maiorului Marius Judeanu, iar pe anul acesta să fie numit “jandarmul anului”. Nu-i aşa că merită? Măcar pentru atâta exces de zel!

 |   |   |   |   |